Decontarea serviciilor turistice versus acordare vouchere de vacanta
Decontarea serviciilor turistice și acordarea voucherelor de vacanță sunt două concepte distincte.
De obicei, decontarea serviciilor turistice în România se face în următoarele modalități:
- Decontarea cheltuielilor:
Angajatii pot solicita decontarea cheltuielilor suportate pentru servicii turistice, cum ar fi cazarea, transportul, biletele de avion sau alte costuri asociate călătoriilor. Compania analizează cererea de decontare și, în funcție de politică internă și bugetul disponibil, poate rambursa sau parte sau toate cheltuielile angajatului.
Decontarea serviciilor turistice se referă la posibilitatea ca angajatorul să ramburseze parțial sau integral cheltuielile efectuate de angajați pentru servicii turistice, cum ar fi cazarea sau transportul, conform politicii interne a companiei.
Decontarea serviciilor turistice si/sau de tratament, inclusiv transportul, pe perioada concediului, pentru angajatii proprii si membrii de familie ai acestora de catre angajator sunt considerate venituri neimpozabile in limita unui plafon anual, pentru fiecare angajat, reprezentand nivelul unui castig salarial mediu brut pentru anul in care au fost acordate.
- Vouchere de vacanta:
Unele companii pot oferi angajaților pachete de vacanță cu prețuri subvenționate. Aceste pachete pot include cazare, transport și alte servicii turistice. Angajații pot beneficia de tarife reduse sau de sumă fixă subvenționată pentru a-și organiza vacanțele.
Pe de altă parte, acordarea voucherelor de vacanță este un beneficiu suplimentar oferit de angajator, în conformitate cu Legea nr. 165/2018 privind acordarea voucherelor de vacanță. Aceste vouchere găsesc o sumă de bani care poate fi folosită exclusiv pentru cazarea de servicii turistice și de cazare.
Voucherele de vacanță sunt bilete de valoare care se acordă angajaților pentru acoperirea unor cheltuieli ocazionate de efectuarea concediului de odihnă în regim de turism intern. Nivelul maxim al sumei care poate fi acordată unui angajat în decursul unui an fiscal sub forma voucherelor de vacanță este de 6 salarii de bază minime brute pe țară garantate în plată. În conformitate cu prevederile Codului Fiscal, se reține impozit pe venit în valoare de 10% din suma acordată sub formă de vouchere/card de vacanță iar din anul 2024 pentru acestea se datorează și contribuția la asigurări sociale de sănătate (CASS). Comparativ cu decontarea serviciilor turistice și/sau de tratament, voucherele de vacanță sunt excluse din plafonul de 33% calculat la salariat pentru beneficii extrasalariale.
Angajatul care beneficiază de vouchere de vacanţă nu mai are dreptul la decontarea serviciilor turistice în cursul anului fiscal. Acordarea voucherelor de vacanţă poate fi fracţionată în maximum două tranşe, în funcţie de opţiunea angajatului privind efectuarea concediului de odihnă.
Diferența principală între cele două este că decontarea serviciilor turistice presupune rambursarea cheltuielilor efectuate de angajat, în timp ce voucherul de vacanță este o sumă de bani oferită angajatului, care poate fi folosită pentru căutarea serviciilor turistice.
