Cheltuielile cu educația timpurie reprezintă o povară financiară semnificativă pentru multe familii. Prin susținerea lor, părinții sunt încurajați să își continue activitatea profesională sau să revină mai repede la muncă după naștere. Acest lucru contribuie la stabilitatea financiară și bunăstarea familiilor.

Conform OUG 115/2023 salariaţii ce au copii înscrişi într-o unitate de învăţământ timpurie (creşă sau grădiniţă), pot beneficia de decontarea cheltuielilor cu educaţia timpurie a copiilor minori în sumă de până la 1.500 lei lunar.

Suma se acordă unui singur părinte, la un singur angajator, prin prezentarea unei declaraţii pe propria răspundere din partea părintelui.

In situaţia în care desfăşoară activitate la mai mulţi angajatori, angajatul are obligaţia să declare că nu beneficiază de astfel de plăţi de la un alt angajator.

Potrivit prevederilor de la art. 76 alin. (4ind. 1) din Codul fiscal, următoarele venituri cumulate lunar nu reprezintă venit impozabil în înțelesul impozitului pe venit, în limita plafonului lunar de cel mult 33% din salariul de bază corespunzător locului de muncă ocupat: indemnizația de mobilitate, contravaloarea hranei acordată de către angajator, cazarea și contravaloarea chiriei puse de către angajatori la dispoziția angajaților proprii, contravaloarea serviciilor turistice pe perioada concediului de odihnă, contribuţiile la un fond de pensii facultative, abonamentele de sănătate suportate de angajator pentru angajații proprii, abonamentele la săli de sport în limita a 100 euro anual, cheltuielile cu educația timpurie 1500 lei/copil/lună.

Ordinea în care veniturile se includ în plafonul lunar de cel mult 33% din salariul de bază corespunzător locului de muncă ocupat se stabilește de angajator.

Sumele plătite direct de către angajat pentru plasarea copiilor în unități de educaţie timpurie, se deconteză de către angajator pe baza documentelor justificative prezentate de angajat, în limita aceluiași plafon de cel mult de 1.500 lei/lună pentru fiecare copil.

Această măsură vine în întâmpinarea nevoilor familiilor și reprezintă un sprijin substanțial pentru acestea în gestionarea cheltuielilor legate de educația timpurie a copiilor. Prin acordarea acestor sume neimpozabile, statul și angajatorii își asumă responsabilitatea în promovarea egalității de șanse în accesul la educație și în facilitarea reconcilierii vieții profesionale și familiale pentru părinți.